Imi place seria catface. Si eu sunt impotriva site-ului “I can haz cheezeburger”
Pisicile sunt inteligente, monsieur! Noua nu ne plac cheeseburgerii, caci stim din ce sunt facuti. Stim care-i treaba cu fastfoodul si cu gainile KFC. Noi stim cati copii are Angelina Jolie, cate pisici a avut Obama si cati oameni sunt in spatele lupului Voronin.
Recunosc, insa, ca nu stiu cum sa desfac o conserva de ton.
Posted in Modele, pentru pisicute
Tagged angelina jolie, inteligent, kfc, obama, ton, video, voronin
Nu v-am povestit despre ierarhia de pisici din cartierul meu.
Caci da, mi-am facut intrarea in societate prin scurtele mele aventuri din spatele blocului.
Cea mai de treaba e Patatica. Patatica e prietena mea, desi imi place din cand in cand s-o gonesc si pe ea, ca s-o sperii. Toate pisicile din cartier sunt sperioase ca niste iepuroaice, nu inteleg de ce.
Morcovic e cel mai fricos dintre toti. Se ascunde mereu si-ncearca sa paseasca tiptil si nevazut, iar cand e prins miorlaie muuult prea exagerat. Cineva ar trebui sa-i spuna ca are blana portocalie si ca e un actor prost.
Tom si Tzom sunt niste vagabonzi adevarati. Sunt cool si relaxati, asa ca mine. Tzom nu e prea istet asa, ii vad tot timpul coastele saracu’, da’ Tom e dolofan bine, si uneori, cand am si eu burta plina si vrem sa ne dam destepti, vorbim in franceza. hihi, de-ati vedea cum incep toate sa mustaceasca.
Cu restul n-am prea facut cunostinta, ca am fost ocupat sa le gonesc (eu sunt sef de cartier) si nici n-am iesit in fiecare seara.
Acum sunt in excursie, stau la etajul 10 si nu se vede nicio mita de-aici, numai porumbei. E trist fara iarba.
miau.
Posted in Miau!, pentru pisicute, pisilozofii
Tagged cartier, drepturi si libertati, motan
Ooo, ce ma bucur ca stapana mea nu mi-a luat caine.
via smoking cool cat
I like cool cat, although it’s smoking.
La multi ani tuturor pisicutelor!
Pascal Martisor
Laptic pe mustati si toate cele pisicesti!
Azi am invatat ca putem sta pe capul omului:
Am simtit dintotdeauna ca asta ar putea fi sensul vietii pisicii. Am incercat si eu acrobatia, dar trebuie sa mai cresc putin. Deocamdata nu ajung decat la buzunarele blugilor.
Cresc si descopar. Descopar lucruri minunate si locuri in care “NU E VOIE”. Am din ce in ce mai multe interdictii, mai ales cand e stapana acasa, dar si cand nu e: ieri am fost parat ca am rasturnat gunoiul si ca am varsat o vaza cu flori in pat; cred ca nu aveam voie nici sa le mananc.
Asta sa fie viata de motan, plina de constrangeri? Nu am voie pe masa, in cada, in WC, la gunoi, la flori, in pat, in frigider.. nici macar in dulap. Nu am voie sa ma joc cu hainele. Nu am voie sa-mi exersez gherutele (decat pe covor, pe cosul de rufe, pe saltea si pe scaun). Nu am voie sa atac ciorapi, probabil e un obicei rusinos. Din alte motive nemirosite, nu am voie sa miaun pe intuneric! Nu am voie sa mananc flori.. Nu am voie sa mananc mai nimic, decat daca imi este oferit pe tavita sau daca pica de sus. Asta nu-i treaba pisiceasca! Am si eu dreptul la o explicatie: DE CE nu e voie?
Cu toate interdictiile din casa, afara am voie sa fac ce vreau. Ba chiar sunt impins pe geam uneori, amenintat ca mi se vor taia mustatile daca nu evadez. Auzi ciudatenie, si cica eu sunt nebun! Numai ca exista o mica mica problema. Afara e cam frig… si cam mult zgomot.. si mizerie. Nu ca n-as vrea sa colind imprejurarile, sa nu credeti ca mi-e frica! Doar ca vreau sa mai astept putin pana imi creste blana mai groasa; mai groasa ca a cainilor. Ca sa v-arat ca nu sunt las, am fost odata afara. Da. Am sarit pe geam! Dar nu era nicio pisicuta, si era cam frig, motiv pentru care mi s-a zbarlit coada. Nu, nu de frica, ci de frig! Asa ca m-am plictisit si m-am dus la usa mea. Cand mi-a deschis stapana, mi-a laudat foarte mult curajul, ba chiar era foarte uimita. Ca ma intorsesem, probabil. O cred si eu.
Astept in continuare lamuriri despre acest nu e voie si despre scopul presupusei educatii rezultate. Lasati-ne sa descoperim si sa ne satisfacem curiozitatea!
Mai lasati-ne de asemenea si mustatile in pace.
Trebuie sa va spun ca o duc din ce in ce mai bine. Ieri, de exemplu, am invatat sa deschid usa de la bucatarie – lucru important, bifat pe lista obiectivelor atinse. De asemenea, am devenit mai dragut, dovada ca primesc cate o maslina bonus zilnic. Totul pare sa infloreasca odata cu mine. Uite, zilele trecute a rasarit un ghiocel fraged pe masa. A fost delicios! Un adevarat medicament.
Am mai primit un nou ghem pentru exercitiile mele. A fost superpalpitant, intr-o singura noapte l-am desfacut pe tot si l-am infasurat pe toate picioarele de mobila. Si iata-ma pe mine relaxandu-ma pe covor, multumit de croiala, cand stapana mea, care, pesemne, nu mi-a apreciat munca, a devenit isterica si mi-a dezordonat ghemul la loc. Nu l-am mai vazut de-atunci. Cred ca l-a ingropat.
Uneori nu inteleg aceste toane ale oamenilor. Spre exemplu, nu am voie sa mananc hartie. Nu inteleg de ce. Pastreaza randuri de hartii de vreo 3 cozi fara sa le joace si fara sa guste macar din ele. Sunt neatinse. Si eu prefer tehnologia, nimic nu se compara cu un nani pe imprimanta, dar hartia ramane o placere clasica.
pascal motanel
Pascal 2 luni
In pozele de mai sus nu aveam mai mult de doua luni. Nu inteleg de ce stapana mi-a facut sute de poze atunci, cand eram electrizat si pricajit, iar acum, cand am descoperit maslinele si am blana lucioasa, isi neglijeaza constant datoria de fotograf privat.
Iata ce mascul feroce in crestere am devenit:
Pascal in crestere
